De la naftalina I
Sfarsit de septembrie 2010
M-am trezit azi dimineata intr-o noua zi din viata aleasa de mine. Afara era soare si in casa mirosea a cafea. Pisica imi torcea pe piept, blanda, si imi amintea de alte zile, dintr-o alta toamna, ingropata acum sub un strat nou de amintiri si regrete. M-am ridicat din pat si am deschis fereastra. Era cald si ma simteam ca intr-o poezie de Bacovia, poate doar putin mai trista si mai singura, pana te-am vazut privindu-ma din pat. Adormisesi langa mine dupa ce ai facut cafeaua. Mi-ai zambit si ai venit langa mine. Stateam imbratisati, fara trecut, fara viitor, doar cu un prezent care brusc avea sens. Singura problema e ca nu stiu cine esti si de ce acum ma astepti, zambindu-mi din nou, ca si cum numai noi contam in toata lumea. Prezenta ta ma face sa ma simt in siguranta, ca si cum te stiu din vremuri atemporale, dar nu te recunosc…
